vineri, 1 aprilie 2016

S-a mai născut o stradă în Bacău...


Suntem obişnuiţi să localizăm propria locuinţă sau obiectivele de interes civic indicându-le strada şi numărul atribuit de administraţia locală. Străbunicii noştri aveau alte tehnici de orientare. Sistemul coordonatelor stradă-număr este relativ recent[1]. Prin anii ’40 ai secolului al XIX-lea şoseaua, uliţele şi hudiţele (ulicioarele înguste care erau folosite drept trecere de pe o uliţă pe alta)  nu purtau nume sau, cel mult, era denumite după proprietarul celei „mai răsărite” dintre casele aflate pe uliţă. Primele denumiri de uliţe şi hudiţe din Bacău sunt consemnate într-un document de la începutul anului 1865 intitulat „Numirea uliţilor şi a hudiţilor din urbea Bacău"[1] . Erau inventariate 60 de uliţe şi hudiţe, enumerate la pag. 67 a studiului citat.
Acta Bacoviensia vol.IV pag.67


O stradă nouă se contura greu, apariţia ei fiind determinată de nevoia de a avea acces la noiile locuinţe construite. De regulă, primăria era aceea care oferea terenul şi, lucru esenţial, asigura fondurile financiare pentru amenajarea străzii. Uneori ănsă, se găseau şi filantropi care făceau cadouri cetăţenilor din urbe. Pentru a evalua corect caracterul unui astfel de om, cel care a oferit băcăuanilor o stradă despre care vom afla în continuare, să aflăm mai întâi care era atitudinea civică specifică acelei epoci.

Documentele citate de cercetătorul Eugenia-Mărioara Mihalcea în articolul său “Bacăul de la rural la urban - străzile şi numerotarea caselor în secolul al XlX-lea” au surprins următoarea imagine a societăţii civile băcăuane:

De multe ori proprietarii târgului nu respectau dreptul tuturor locuitorilor de a folosi uliţele sau hudiţele, fapt care este consemnat în nenumărate reclamaţii adresate Eforiei, Isprăvniciei sau chiar Departamentului Lucrărilor Publice. In anul 1852 Departamentul Lucrărilor Publice cerea Isprăvniciei ţinutului Bacău şi Sfatului Orăşenesc din Bacău să intervină deoarece „mai mulţi din proprietarii de locuri din acel târg, profitând de neprivegherea autorităţii locale, au cutezat a închide hudiţele publice" . De închiderea unor hudiţe erau acuzaţi în acea vreme Costache Lupaşcu şi Constantin Călin , oameni cu putere, care susţineau că de fapt lor le fuseseră încălcate proprietăţile prin deschiderea unor drumuri. În anul 1846 doctorul Petrache  a închis drumul care făcea legătura între mahalalele din partea de sus cu cele din partea de jos a târgului. Deşi a fost somat de Eforie să deschidă drumul, doctorul a împrejmuit locul şi l-a arat. Doar intervenţia Departamentului Treburilor Dinlăuntru l-a determinat să se supună regulilor unei comunităţi urbane”.

D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.67-1928, f27
   Dar, dacă unii cetăţeni care se considerau superiori printre concitadini, exagerau prin însuşirea dreptului exclusiv de proprietate până şi pe hudiţele de uz comun, alţii făceau abuzuri prin care parcelau terenurile după bunul plac şi construiau locuinţe sau uliţe fără aprobarea legală a autorităţilor locale.

Oraşul Bacău posedă mai multe terenuri care la diferite epoce au fost parcelate fără încuviinţarea Primăriei şi pe care s'au înfiinţat străzi noi; pe aceste terenuri s'au construit şi se construesc locuinţe fără că să se poată preciza situaţiunea exactă a acestor locuinţe care s'au ridicat pe locuri fără numere si pe străzi nedenumite. Aşa au fost locurile cunoscate sub numele de: Caselor naţionale, Popa, Theodoiu, Solomon Ioinis, Frischof, etc. a că­ror denumiri astăzi nu mai sunt exacte deoarece aceste locuri în mare parte nu mai aparţin foştilor proprietari. ….”[2] 

Genevezul Felix Grivel, industriaş în Bacău. 
Pentru a asigura dezvoltarea economică a României, au fost promovate şi votate mai multe legi favorabile investitorilor, printre acestea, şi legea care facilita investiţiile străine. Prin anii 1880-83 erau deja în Bacău și în împrejurimile sale câteva familii de cetățeni occidentali, aflați sub protecția legii, care puneau bazele micii producții industrial-agrare. La Răcăciuni trăia familia de agricultori Grivel. Capul familiei era Felix Grivel, cetățean străin de origine geneveză, supus elvețian. Soția sa, Tereza Grivel, fostă Haitman, era originară din Comănești. Primul copil al familiei, August Grivel, a fost născut în comuna Tomești-Putna la data de 6 noiembrie 1875. Familia nutrea dorința de a se muta în Bacău și un prim pas a fost făcut în anul 1877, atunci când mama, însărcinată fiind, s-a mutat cu chirie la familia Ion Grorod, din strada Bacău-Focșani nr. 27. La 31 august al acelui an, mama a născut în acea casă fetița Maria-Tereza, înregistrarea nașterii fiind făcută la Primăria din Bacău. Pasul hotărâtor a fost făcut în anul 1884, an în care Felix Grivel cumpără un teren viran de aproape un hectar. Tranzacţia a fost aprobată, conform uzanţelor acelor timpuri, prin Decret regal [3].
Planul zonei cu terenul cumpărat de F. Grivel (harta 1896)
Decretul consemna:

CAROL I, 
Prin graţia lui Dumnezeú şi voinţa naţională, Rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Asupra raportulul ministrulul nostru Secretar de Stat la departamentul agriculturei , industriei, comerciului şi domeniilor cu no. 55.930 din 1884;
Având în vedere jurnalul Consiliului de ministri No. 1, încheiat în şedinţa de la 17 Septembre 1884; Având în vedere legea pentru înstrăinarea unor părţi din bunurile Statului de la 12 Aprilie 1881 şi 14 Aprilie 1884, am decretat si decretăm :
Art. I. Aprobăm vânzarea de veci a bunurilor mai mai jos notate, adjudecate la licitaţiunea ţinută în ziua de 25 August 1884, în centrul Iaşi, localul prefecturei judeţului Iaşi, şi pe la prefecturile respective: ................. 
Judeţul Bacău
1. Locul viran din oraşul Bacăú, culórea Rosie, mahalaua Precista, pendinte de Stat, în mărime suprafaţă până, la 9.613 metri pătrati, asupra D-lui Felix Grivel, prin D. Herman Igner, cu lei 3.000.
Aici și-a construit și casa în care urma să se mute peste patru ani. Aflăm dintr-un document oficial emis în anul 1910 [4], că  „...acest imobil (din Bacău, strada Precista No. 30 n.a.) se megieşeşte: la apus cu proprietatea d-lui Chirvăsuţă, la nord cu str. Precista, la sud cu imaşul târgului. Imobilul se compune din: un loc, având 56 m faţada şi 198 adâncime, având pe dânsul o casă de locuinţă, compusă din 4 odăi, bucătărie, spălătorie, două odăi pentru servitori, şură şi grajd; casa este de cărămidă, acoperită cu şindrilă; sub şură este un beciu; în curte o pompă pentru apă; grădina are plantaţiuni făcute cu multă îngrijire, pomi roditori de toate speciile; tot este împrejmuit cu gard; la faţă bun, însă în laturi şi fund în stare rea, evaluat la suma de 15 000 lei.
Prinzând rădăcini în Bacău, Felix Grivel s-a hotărât să devină industriaș și, ca urmare, a investit în producția de bere. „Fabrica de bere, cu aburi, F. GRIVEL” a devenit în scurt timp un simbol al micii industrii băcăuane iar berea „Grivel” un brand al oraşului. 

                                                                        Norii negri ai sorţii. 
     Afacerea industriașului mult apreciat de concetățenii săi prospera și se profilau zile frumoase pentru proprietar și familia sa. Drumul prosperității s-a frânt însă brusc atunci când, în ziua de 23 decembrie 1902, Felix Grivel cade pradă unei fatale bronho-pneumonii. După numai 57 de ani, viața sa se stingea. Băcăuanii îi adresau în zilele Crăciunului un ultim omagiu înainte de a fi înmormântat în sectorul catolic al cimitirului din comuna Domnița Maria (azi cimitirul Central), rândul 24, locul 9. Felix Grivel își reîmbrățișa acolo copila Maria-Tereza, trecută printre sfinți cu 18 ani în urmă, la vârsta de numai 6 anişori.
Fabrica de bere și afacerea au fost preluate de unul dintre cei doi fii moștenitori, August Grivel. Misiune dificilă pentru un tânăr de numai 27 de ani. Lucrase împreună cu tatăl său și cunoștea tehnologia fabricării berii, dar nu beneficia încă de spiritul de luptă și de ajutorul partenerilor comercianți pe frontul dur al concurenței. Se apropiau ani grei pentru capitalul românesc și numai originea elvețiană a tânărului August nu era suficientă în condițiile în care fabricile mari și capitalul străin sufocau mica industrie românească. Povestea fabricii va fi prezentată în alt episod. Din ea vom afla că tânărul industriaş a fost nevoit să declare falimentul fabricii şi că au urmat ani dificili pentru familia sa. Declinul social s-a accentuat şi în anul 1935, August Grivel a decis să vândă terenul aferent casei sale. 
O stradă nouă pe harta oraşului. 
D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f 1
La data de 30 octombrie 1933, sub numărul 12162, a fost înregistrată la Primăria Municipiului Bacău cererea cetăţeanului August Grivel în care petiţionarul „dorind a parcela terenul meu precum şi a face o stradă”, cu onoare ruga să se dispună a i se da „cuvenita autorizaţiune de parcelare”. Anexat, era prezentat „un plan al parcelelor şi stradelor proiectate”. Cererea a trecut cu bine prin filtrele avizărilor serviciilor de specialitate şi „s-a bucurat” de aprobarea celor 25 de consilieri prezenţi, aprobare consemnată în procesul verbal N-1 din 17 ianuarie 1934 şi valorificată în „Decizia N-1” din aceeaşi zi. [7] fila 3.

D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f3
CONSILIUL COMUNAL AL MUNICIPIULUI BACĂU
Proces Verbal N-1
de la 17 Ianuarie 1934
25 Consilieri presenţi la apel .
Decizia N-1
Dl Primar presintă consiliului lucrările de parcelare a locului din Str Precista nr.40, proprietatea d-lui August Grivel. În referatul N-1717/933, serviciul technic comunal, arată că în conformitate cu art.7 din legea de alinieri şi construcţiuni,d.l August Grivel, prin petiţia sa inreg.la N-12162/933, solicită autorizarea de a parcela locul său din Str.Precista nr. 40,presentând şi un plan de situaţie cu 9 parcele constructibile şi o stradă largă de 8 metri care începe din Str.Precista şi se termină în ţarina din Cremenea, loturile constructibile au forma unele dreptunghiulare şi altele trapezuidale eu laturile perpendiculare pe strada proectată, având suprafeţe variind între 434-793 m.p.şi cu faţade a laturilor dinspre stradă mai mari de 18 metri. Serviciul Technic comunal opinează că se poate acorda această autorizaţie de parcelare conform planului presentat, cu obligaţiunea prevăzută de art.107 din Regulamentul de alinieri şi construcţiuni,-

Consilul Comunal, în puterea dispoziţiunilor art. 104, al.6 din L.P.O.A.L. a decis că aprobă parcelarea locului proprietatea d-lui August Grivel din Str.Precista nr.40, în condiţiunile specificate de serviciul technic comunal şi cu obligaţiunile prevăzute de art.107 din Regulamentul de alinieri şi construcţiuni, de a executa lucrările edilitare necesare ca: pavajul străzii şi a trotuarelor, conducte de apă, lumina electrică, etc. în contul său. Strada proiectată se va denumi Str.Felix Grivel, fost mare industriaş (fabrica de bere) din Bacău, originar din Elveţia.

Autoriză pe Dl. Primar de a elibera cuvenita autorizaţie de parcelare în condiţiunile stabilite în această deciziune.
D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f 16

Păstrând caracterul specific elveţienilor, cu corectitudinea de care alţi concetăţeni nu dădeau dovadă, după cum am văzut în prima parte a documentarului, August Grivel s-a conformat prevederilor legale şi s-a preocupat să execute lucrările edilitare necesare ca: pavajul străzii şi a trotuarelor, conducte de apă, lumina electrică, etc. în contul său”. Problemele financiare cu care se confrunta precum şi conjuctura socio-politică nefavorabilă familiei sale l-au obligat pe proprietatul terenului să caute căi de negociere cu administraţia locală pentru realizarea infrastructurii din zonă. Într-un final, prin petiţia nr.5001 depusă la Primăria Bacău la 16 mai 1934, proprietarul solicita:

D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f 7
Subsemnarul August Grivel, proprietar din Bacău, având un teren în strada Precista nr.40, pe care l-am parcelat în 10 parcele, oferind gratuit Comunei terenul necesar deschiderii unei străzi. Comuna a acceptat aceasta cu condiţia de a executa pe comptul meu lucrările edilitare necesare, ori neavând deodată această sumă pentru facerea acestei lucrări, vin a vă ruga să bine voiţi a-mi admite de a da Comunei la vânzarea fiecărui lot câte 1.000 de lei, făcând Comuna aceste lucrări, în comptul ei”.

Probabil că această propunere a fost acceptată dacă luăm în considerare existenţa pe cerere a avizelor favorabile notate de serviciile implicate. Nu se ştie câte şi când au fost valorificate parcelele şi plătite ratele dar, aflăm din documentele oficiale ale vremii despre câţiva proprietari care declarau reşedinţele pe strada Felix Grivel. Aşa, spre exemplu, în decemvrie 1937 „D-1 Ervin- Dsozdowski, supus austriac, de profesiune căpitan, (era) domiciliat în Bacău, str. Felix Grivel Nr. 2 [5] sau, în mai 1939, „…domnul Dumitru Jatăruc, (era) domiciliat în Bacău, str. Felix Grivel Nr. 4 [6].

În anii 1935-36, cornişa albiei Bistriţei constituită dintr- un mal de circa 4 metri înălţime, marca hotarul dintre comuna urbană Bacău şi comuna rurală Domniţa Maria, cartier Cremenea. Pe sub malul-cornişă, locuitorii cartierului puteau merge pe strada Cremenea către zona centrală a oraşului, ocolind proprietatea bisericii Precista şi alte câteva grădini vecine, prin strada Lecca. Apariţia noii străzi Felix Grivel deschidea locuitorilor cartierului perspectiva deschiderii unei „rute scurte”, avantajoase către centrul oraşului. 
D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f13
În mod firesc, speranţa trebuia materializată şi Primăria a primit la data de 22 februarie 1937 petiţia nr.1821 [7]f.13, prin care, un grup de locuitori ai cartierului Cremenea solicitau: „Vă rugăm să bine voiţi a dispune să ni se deschidă comunicaţia în oraş prin str. Felix Grivel, drumul care ne-ar fi mai în apropiere pentru a ne alimenta în oraş şi pentru a ne putea tot odată trimite şi copii la şcoală, deoarece am îndurat foarte mari neajunsuri până acum, prin curţile locuitorilor din str. Precista ori, prin împrejur, prin str. Cremenea. Tot odată, vă rugăm ca locuitorii mai jos notaţi să fim anecsaţi la Primăria Municipiului Bacău, deoarece nu avem nicio legătură cu comuna Domniţa Maria”. Au semnat 12 cetăţeni.

Din nefericire, visul locuitorilor „din vale” nu a fost îndeplinit! Rezoluţiile celor chemaţi să decidă au fost negative, cererea neîncadrându-se în prevederile legale ale epocii. Arhitectul oraşului, renumitul arh. Sterian, a motivat imposibilitatea deschiderii străzii (practic a fundăturii) F.Grivel din cauza piedicii puse de existenţa pe traseu a proprietăţii particulare a moştenitorului lui C. Ursu. Biroul de Contencios a făcut următorul referat: „Domnule Primar, Strada Grivel terminându-se la proprietatea moştenitorului lui C. Ursu, situată pe teritoriul comunei Domniţa Maria – deci o altă comună- Primăria Municipiului Bacău nu poare hotărâ şi decide deschiderea unei străzi noi prin prelungirea străzii Grivel. În ceea ce priveşte cererea petiţionarilor de a fi alipiţi la Municipiul Bacău, ea nu ar putea fi admisă principial decât prin lege, fiind vorba în acelaşi timp şi de modificarea teritoriului municipiului, aşa cum prevede art.3 al.3 din Legea Administrativă.
D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f13v
 
D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f13v



 La data de 15 martie 1937, primarul decide: „La dosar. Se va comunica unui singur petiţionar, referatul”.

Strada Felix Grivel a trecut  în istorie. 
Somnul plin de vise ale vecinilor din comuna Domniţa Maria a continuat până în anul 1950 când, prin Legea Nr. 5 din 6 sept.1950, s-a realizat după modelul sovietic raionarea administrativ-economică a teritoriului național. Legea prevedea desființarea unităților teritorial-administrative tradiționale: județele, plasele și comunele, țara fiind împărțită în regiuni și raioane. Astfel, au fost desființate cele 58 de județe precum și cele 424 plăși și 6.276 de comune rurale și urbane, fiind înlocuite cu 28 de regiuni, compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune.

Planul actual al zonei. Cu bleu, str.Progresului, fostă Felix Grivel.

Locuitorii comunei Domniţa Maria, înglobată în oraşul Bacău, îşi împlineau un vis frumos dar, pentru unii dintre ei, începea un coşmar. Strada Felix Grivel, abia prelungită până la intrarea în vechiul cimitir evreiesc, nu mai putea păstra numele unui "industriaş capitalist" şi a primit un nume care să le prelungească un alt vis: strada Progresului. În anii care au urmat, oraşul a suferit permanente sistematizări, puţine dintre vechile străzi rămânând, fie şi cu nume schimbat, pe vechile poziţii. În zona fostei străzi Grivel, fosta stradă Precista a fost deviată spre vest, sistematizată şi redenumită „9 Mai”. Pentru a face loc blocurilor din panouri prefabricate, au căzut victime primele case de pe strada Grivel (Progresului). Printre victime, şi casa familiei Grivel.
Singurul loc care mai purta amintirea familiei Felix Grivel a rămas... cimitirul. Nu pentru mult timp!
Intrarea pe str. Progresului. Blocul din dreapta amplasat pe locul Grivel.
Fosta str.Grivel, până la "scări", porţiune din str. Progresului.
Din locul acestor scări, locuitorii comunei Domniţa Maria priveau şi visau să devibăcăuani...

Fațada conacului Grivel conform avizului de construcție din 1923. Sursa DJAN Bacău

Mărturii ale locuitorilor.

 
Portretul Elenei Grivel, nora lui Felix
Am avut şansa de a întâlni, prin intermediul internetului,
o persoană distinsă care a trăit copilăria şi adolescenţa sa în casa familiei Grivel. Doamna Ioana Doicov-Miclescu, pariziană la această dată, a avut amabilitatea de a face câteva mărturii care confirmă istoria relatată a străzii. Reţin cu satisfacţie următorul pasaj al mărturiei dumneaei:
"Sunt copleşită de atâta precizie şi de sârguinţa întru căutarea actelor si plasarea în epoca respectivă. Eu n-am avut timp să mă ocup de studierea aprofundată a acestui "eveniment" dar aş dori numai să precizez ca loturile 7-8-9-10 şi CASA făceau parte din terenul cu curtea şi grădina conacului. Pe Lotul 6 până în buza dealului era casa unor evrei în vârstă. Nu-mi mai amintesc numele lor. Erau nişte oameni formidabili. Mi se pare că aveau un băiat. Când a murit bătrânul în 1958 sau '59 am asistat la funeralii. Eram copii. Pe partea cealaltă a străzii, lotul unu, dar numai partea paralelă cu strada nu şi cea din fund era cel pe care era construită casa Familiei COCIOR. Lotul unu din fund cu lotul 2 era terenul unde era construită casa lui Tanti Anica sau Baba Anica cum îi spuneau toţi vecinii. Pe lotul trei si patru era terenul pe care era construită Casa PĂDEANU, cea care a rămas de altfel şi în ziua de astăzi. In casa Pădeanu locuiau trei familii. La intrarea de pe str. Progresului locuia o familie despre care, din păcate, nu-mi amintesc cum se numea. Mi se pare ca numele începea cu litera "V". El era ofiţer de aviaţie și ea profesoară de menaj la liceul de fete. Aveau un băiat pe care cred că îl chema Dan. Erau buni prieteni cu mama şi aveau un mare bun simţ. Doamna Pădeanu era văduvă şi locuia în partea cu vederea spre deal şi se intra la ea prin curte, iar în partea din fund locuia familia Ungureanu de la "Partid" (n.a. regionala PMR), care avea trei băieţi. Au fost mutaţi la Iaşi. Cu cel mai mic, Culiţă, am fost la grădiniţă şi la şcoala primară. Pe lotul 5 era o casă cu vederea spre Cremenea. Asta-i ce-mi amintesc.
Alte mărturii făcute pe pagina de facebook, la 27 febr.2016:

“Strada Felix Grivel sau actuala Progresului cu vestitul "derdeluş Grivel" unde ne rupeam noi turul pantalonilor dându-ne pe gheaţă, este un loc de care este legată istoria Bacăului. Familia Grivel venită la sfârşitul secolului XIX din Elveţia a avut vestita fabrică de bere care i-a făcut vestiţi. Eu sunt născută în Conacul familiei Grivel. Mama mea, Maria Gherca - Miclescu a moştenit casa fiind înfiată de Tanti Leni (Helena) soţia lui August Grivel. Tanti Leni este şi naşa mea de botez. Familia Miclescu a locuit în Conacul Grivel care a fost naţionalizat între timp şi împărţit în camere de locuit pentru diverşi chiriaşi ai Sfatului Popular până la demolarea lui pentru a se construi blocul de pe Strada 9 Mai. Noi locuiam la N° 2 iar Familia Cocior la N° 1. Şi unii şi altii făceam colţ cu strada 9 Mai. Trebuie să existe pe planurile vechi ale Bacăului. Moaştele Familiei Grivel sunt în Cimitirul vechi al Bacăului , alături de care odihnesc bunicii mei, Maria şi Ioan GHERCA.”

Aveam câteva poze de familie care ne-au rămas după sechestrul lucrurilor din casă de către Securitate. Trebuie să le caut că sunt pe la surorile mele. Nu m-am gândit niciodată că acest colţ al Bacăului va interesa pe cineva, mai ales că, totul a fost ras de pa suprafaţa pământului cu ură şi dispreţ. Conacul era tare frumos şi coquet. Se întindea pe lungimea străzii Progresului. Avea intrarea spre 9 Mai cu trepte de marmură gri de o parte şi de alta nişte coloane joase pe care au stat ani de-a rândul douş statui de lei, care peste noapte au dispărut după ce a fost naţionalizat. Mama aşeza pe ele ghivece cu cactuşi care înfloreau toatş vara. Se intra intr-o verandă mare cu fel de fel de vitralii care mai de care mai colorate dar care, multe din ele, s-au spart şi au fost înlocuite cu geam ordinar. Pe jos erau plăci de ceramică, ca un fagure, de culoare ocru. Pe toată lungimea lui erau balcoane acoperite de trandafiri urcători care îi făceau mandria. Toată lumea care cobora spre stadion îi admirau şi ne cereau să le dăm câte un ciorchine de flori.” 
______________________________________________________ 
Daniel-Gabriel Drutu  a comentat: 12.07.2017
Felicitari domnule Ceuca. Continuati sa ne uimiti cu pasiunea, migala si sarguinta de care dati dovada. Va propun ca din materialele la care aveti acces sa realizati un "dictionar" al toponimelor Bacaului.


  Nutresc speranţa că se vor adăuga în viitor şi alte mărturii.
__________________________________________________
 NB, Pentru vizionarea în condiţii optime a imaginilor, faceţi dublu click pe ele.
Bibliografie:
 [1] – Eugenia-Mărioara Mihalcea - “Bacăul de la rural la urban - străzile şi numerotarea caselor în secolul al XlX-lea” în Acta Bacoviensia vol.IV - pag.63-67
[2] – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria oraşului Bacău, d.12/1928, f.27
[3] – Monitorul Oficial no. 132, Miercuri 19 Sept/1 Oct 1884
[4] – Monitorul Oficial no. 98, Mercuri, 4 (17) August 1910
[5] – Monitorul Oficial no. 300, Miercuri, 29 Decemvrie 1937
[6] – Monitorul Oficial no.120, Vineri, 26 Mai 1939
[7] – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria oraşului Bacău, d.128/1933
N.B. Mulţumiri speciale Bibliotecii Digitale a Municipiului Bucureşti pentru permisiunea de a accesa gratuit fişierele din portofoliu.