 |
| Acta Bacoviensia vol.IV pag.67 |
O stradă nouă se contura
greu, apariţia ei fiind determinată de nevoia de a avea acces la noiile locuinţe
construite. De regulă, primăria era aceea care oferea terenul şi, lucru
esenţial, asigura fondurile financiare pentru amenajarea străzii. Uneori ănsă,
se găseau şi filantropi care făceau cadouri cetăţenilor din urbe. Pentru a
evalua corect caracterul unui astfel de om, cel care a oferit băcăuanilor o
stradă despre care vom afla în continuare, să aflăm mai întâi care era
atitudinea civică specifică acelei epoci.
Documentele
citate de cercetătorul Eugenia-Mărioara Mihalcea în articolul său “Bacăul de la rural la urban - străzile
şi numerotarea caselor în secolul al XlX-lea” au surprins următoarea imagine a
societăţii civile băcăuane:
„De multe ori proprietarii târgului nu respectau dreptul tuturor
locuitorilor de a folosi uliţele sau hudiţele, fapt care este consemnat în
nenumărate reclamaţii adresate Eforiei, Isprăvniciei sau chiar Departamentului
Lucrărilor Publice. In anul 1852 Departamentul Lucrărilor Publice cerea
Isprăvniciei ţinutului Bacău şi Sfatului Orăşenesc din Bacău să intervină
deoarece „mai mulţi din proprietarii de locuri din acel târg, profitând de
neprivegherea autorităţii locale, au cutezat a închide hudiţele publice" .
De închiderea unor hudiţe erau acuzaţi în acea vreme Costache Lupaşcu şi
Constantin Călin , oameni cu putere, care susţineau că de fapt lor le fuseseră
încălcate proprietăţile prin deschiderea unor drumuri. În anul 1846 doctorul
Petrache a închis drumul care făcea
legătura între mahalalele din partea de sus cu cele din partea de jos a
târgului. Deşi a fost somat de Eforie să deschidă drumul, doctorul a împrejmuit
locul şi l-a arat. Doar intervenţia Departamentului Treburilor Dinlăuntru l-a
determinat să se supună regulilor unei comunităţi urbane”.
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.67-1928, f27 |
Dar, dacă unii cetăţeni
care se considerau superiori printre concitadini, exagerau prin însuşirea
dreptului exclusiv de proprietate până şi pe hudiţele de uz comun, alţii făceau
abuzuri prin care parcelau terenurile după bunul plac şi construiau locuinţe
sau uliţe fără aprobarea legală a autorităţilor locale.
“Oraşul Bacău
posedă mai multe terenuri care la diferite epoce au fost parcelate fără
încuviinţarea Primăriei şi pe care s'au înfiinţat străzi noi; pe aceste
terenuri s'au construit şi se construesc locuinţe fără că să se poată preciza
situaţiunea exactă a acestor locuinţe care s'au ridicat pe locuri fără numere
si pe străzi nedenumite. Aşa au fost locurile cunoscate sub numele de: Caselor
naţionale, Popa, Theodoiu, Solomon Ioinis, Frischof, etc. a căror denumiri
astăzi nu mai sunt exacte deoarece aceste locuri în mare parte nu mai aparţin
foştilor proprietari. ….”[2]
Genevezul Felix
Grivel, industriaş în Bacău.
Pentru a asigura
dezvoltarea economică a României, au fost promovate şi votate mai multe legi
favorabile investitorilor, printre acestea, şi legea care facilita investiţiile
străine. Prin anii 1880-83 erau deja în Bacău și în împrejurimile sale câteva
familii de cetățeni occidentali, aflați sub protecția legii, care puneau bazele
micii producții industrial-agrare. La Răcăciuni trăia familia de agricultori
Grivel. Capul familiei era Felix Grivel, cetățean străin de origine geneveză, supus
elvețian. Soția sa, Tereza Grivel, fostă Haitman, era originară din Comănești.
Primul copil al familiei, August Grivel, a fost născut în comuna Tomești-Putna
la data de 6 noiembrie 1875. Familia nutrea dorința de a se muta în Bacău și un
prim pas a fost făcut în anul 1877, atunci când mama, însărcinată fiind, s-a
mutat cu chirie la familia Ion Grorod, din strada Bacău-Focșani nr. 27. La 31
august al acelui an, mama a născut în acea casă fetița Maria-Tereza,
înregistrarea nașterii fiind făcută la Primăria din Bacău. Pasul hotărâtor a
fost făcut în anul 1884, an în care Felix Grivel cumpără un teren viran de
aproape un hectar. Tranzacţia a fost aprobată, conform uzanţelor acelor
timpuri, prin Decret regal [3].
 |
| Planul zonei cu terenul cumpărat de F. Grivel (harta 1896) |
„CAROL I,
Prin graţia lui Dumnezeú şi voinţa naţională, Rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Prin graţia lui Dumnezeú şi voinţa naţională, Rege al României,
La toţi de faţă şi viitori, sănătate:
Asupra raportulul ministrulul nostru Secretar de Stat
la departamentul agriculturei , industriei, comerciului şi domeniilor cu no.
55.930 din 1884;
Având în vedere jurnalul Consiliului de ministri No. 1, încheiat în şedinţa de la 17 Septembre 1884; Având în vedere legea pentru înstrăinarea unor părţi din bunurile Statului de la 12 Aprilie 1881 şi 14 Aprilie 1884, am decretat si decretăm :
Art. I. Aprobăm vânzarea de veci a bunurilor mai mai jos notate, adjudecate la licitaţiunea ţinută în ziua de 25 August 1884, în centrul Iaşi, localul prefecturei judeţului Iaşi, şi pe la prefecturile respective: .................
Judeţul Bacău
1. Locul viran din oraşul Bacăú, culórea Rosie, mahalaua Precista, pendinte de Stat, în mărime suprafaţă până, la 9.613 metri pătrati, asupra D-lui Felix Grivel, prin D. Herman Igner, cu lei 3.000.”
Aici și-a construit și casa în care urma să se mute peste patru ani. Aflăm dintr-un document oficial emis în anul 1910 [4], că „...acest imobil (din Bacău, strada Precista No. 30 n.a.) se megieşeşte: la apus cu proprietatea d-lui Chirvăsuţă, la nord cu str. Precista, la sud cu imaşul târgului. Imobilul se compune din: un loc, având 56 m faţada şi 198 adâncime, având pe dânsul o casă de locuinţă, compusă din 4 odăi, bucătărie, spălătorie, două odăi pentru servitori, şură şi grajd; casa este de cărămidă, acoperită cu şindrilă; sub şură este un beciu; în curte o pompă pentru apă; grădina are plantaţiuni făcute cu multă îngrijire, pomi roditori de toate speciile; tot este împrejmuit cu gard; la faţă bun, însă în laturi şi fund în stare rea, evaluat la suma de 15 000 lei.”
Prinzând rădăcini în Bacău, Felix Grivel s-a hotărât să devină industriaș și, ca urmare, a investit în producția de bere. „Fabrica de bere, cu aburi, F. GRIVEL” a devenit în scurt timp un simbol al micii industrii băcăuane iar berea „Grivel” un brand al oraşului.
Având în vedere jurnalul Consiliului de ministri No. 1, încheiat în şedinţa de la 17 Septembre 1884; Având în vedere legea pentru înstrăinarea unor părţi din bunurile Statului de la 12 Aprilie 1881 şi 14 Aprilie 1884, am decretat si decretăm :
Art. I. Aprobăm vânzarea de veci a bunurilor mai mai jos notate, adjudecate la licitaţiunea ţinută în ziua de 25 August 1884, în centrul Iaşi, localul prefecturei judeţului Iaşi, şi pe la prefecturile respective: .................
Judeţul Bacău
1. Locul viran din oraşul Bacăú, culórea Rosie, mahalaua Precista, pendinte de Stat, în mărime suprafaţă până, la 9.613 metri pătrati, asupra D-lui Felix Grivel, prin D. Herman Igner, cu lei 3.000.”
Aici și-a construit și casa în care urma să se mute peste patru ani. Aflăm dintr-un document oficial emis în anul 1910 [4], că „...acest imobil (din Bacău, strada Precista No. 30 n.a.) se megieşeşte: la apus cu proprietatea d-lui Chirvăsuţă, la nord cu str. Precista, la sud cu imaşul târgului. Imobilul se compune din: un loc, având 56 m faţada şi 198 adâncime, având pe dânsul o casă de locuinţă, compusă din 4 odăi, bucătărie, spălătorie, două odăi pentru servitori, şură şi grajd; casa este de cărămidă, acoperită cu şindrilă; sub şură este un beciu; în curte o pompă pentru apă; grădina are plantaţiuni făcute cu multă îngrijire, pomi roditori de toate speciile; tot este împrejmuit cu gard; la faţă bun, însă în laturi şi fund în stare rea, evaluat la suma de 15 000 lei.”
Prinzând rădăcini în Bacău, Felix Grivel s-a hotărât să devină industriaș și, ca urmare, a investit în producția de bere. „Fabrica de bere, cu aburi, F. GRIVEL” a devenit în scurt timp un simbol al micii industrii băcăuane iar berea „Grivel” un brand al oraşului.
Norii negri ai sorţii.
Afacerea
industriașului mult apreciat de concetățenii săi prospera și se profilau zile
frumoase pentru proprietar și familia sa. Drumul prosperității s-a frânt însă
brusc atunci când, în ziua de 23 decembrie 1902, Felix Grivel cade pradă unei
fatale bronho-pneumonii. După numai 57 de ani, viața sa se stingea. Băcăuanii
îi adresau în zilele Crăciunului un ultim omagiu înainte de a fi înmormântat în
sectorul catolic al cimitirului din comuna Domnița Maria (azi cimitirul
Central), rândul 24, locul 9. Felix Grivel își reîmbrățișa acolo copila
Maria-Tereza, trecută printre sfinți cu 18 ani în urmă, la vârsta de numai 6
anişori.
Fabrica
de bere și afacerea au fost preluate de unul dintre cei doi fii moștenitori,
August Grivel. Misiune dificilă pentru un tânăr de numai 27 de ani. Lucrase
împreună cu tatăl său și cunoștea tehnologia fabricării berii, dar nu beneficia
încă de spiritul de luptă și de ajutorul partenerilor comercianți pe frontul
dur al concurenței. Se apropiau ani grei pentru capitalul românesc și numai
originea elvețiană a tânărului August nu era suficientă în condițiile în care
fabricile mari și capitalul străin sufocau mica industrie românească. Povestea
fabricii va fi prezentată în alt episod. Din ea vom afla că tânărul industriaş
a fost nevoit să declare falimentul fabricii şi că au urmat ani dificili pentru
familia sa. Declinul social s-a accentuat şi în anul 1935, August Grivel a
decis să vândă terenul aferent casei sale.
O stradă nouă pe harta oraşului.
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f 1 |
La data de 30 octombrie 1933, sub numărul 12162, a
fost înregistrată la Primăria Municipiului Bacău cererea cetăţeanului
August Grivel în care petiţionarul „dorind
a parcela terenul meu precum şi a face o stradă”, cu onoare ruga să se
dispună a i se da „cuvenita autorizaţiune
de parcelare”. Anexat, era prezentat „un
plan al parcelelor şi stradelor proiectate”. Cererea a trecut cu bine prin
filtrele avizărilor serviciilor de specialitate şi „s-a bucurat” de aprobarea celor
25 de consilieri prezenţi, aprobare consemnată în procesul verbal N-1 din 17
ianuarie 1934 şi valorificată în „Decizia N-1” din aceeaşi zi. [7] fila
3.
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f3 |
„CONSILIUL
COMUNAL AL MUNICIPIULUI BACĂU
Proces Verbal N-1
de la 17 Ianuarie 1934
25 Consilieri presenţi la apel .
Decizia N-1
Dl Primar presintă consiliului lucrările de parcelare a locului din Str Precista nr.40, proprietatea d-lui August Grivel. În referatul N-1717/933, serviciul technic comunal, arată că în conformitate cu art.7 din legea de alinieri şi construcţiuni,d.l August Grivel, prin petiţia sa inreg.la N-12162/933, solicită autorizarea de a parcela locul său din Str.Precista nr. 40,presentând şi un plan de situaţie cu 9 parcele constructibile şi o stradă largă de 8 metri care începe din Str.Precista şi se termină în ţarina din Cremenea, loturile constructibile au forma unele dreptunghiulare şi altele trapezuidale eu laturile perpendiculare pe strada proectată, având suprafeţe variind între 434-793 m.p.şi cu faţade a laturilor dinspre stradă mai mari de 18 metri. Serviciul Technic comunal opinează că se poate acorda această autorizaţie de parcelare conform planului presentat, cu obligaţiunea prevăzută de art.107 din Regulamentul de alinieri şi construcţiuni,-
Proces Verbal N-1
de la 17 Ianuarie 1934
25 Consilieri presenţi la apel .
Decizia N-1
Dl Primar presintă consiliului lucrările de parcelare a locului din Str Precista nr.40, proprietatea d-lui August Grivel. În referatul N-1717/933, serviciul technic comunal, arată că în conformitate cu art.7 din legea de alinieri şi construcţiuni,d.l August Grivel, prin petiţia sa inreg.la N-12162/933, solicită autorizarea de a parcela locul său din Str.Precista nr. 40,presentând şi un plan de situaţie cu 9 parcele constructibile şi o stradă largă de 8 metri care începe din Str.Precista şi se termină în ţarina din Cremenea, loturile constructibile au forma unele dreptunghiulare şi altele trapezuidale eu laturile perpendiculare pe strada proectată, având suprafeţe variind între 434-793 m.p.şi cu faţade a laturilor dinspre stradă mai mari de 18 metri. Serviciul Technic comunal opinează că se poate acorda această autorizaţie de parcelare conform planului presentat, cu obligaţiunea prevăzută de art.107 din Regulamentul de alinieri şi construcţiuni,-
Consilul
Comunal, în puterea dispoziţiunilor art. 104, al.6 din L.P.O.A.L. a decis că
aprobă parcelarea locului proprietatea d-lui August Grivel din Str.Precista
nr.40, în condiţiunile specificate de serviciul technic comunal şi cu
obligaţiunile prevăzute de art.107 din Regulamentul de alinieri şi
construcţiuni, de a executa lucrările edilitare necesare ca: pavajul străzii şi
a trotuarelor, conducte de apă, lumina electrică, etc. în contul său. Strada
proiectată se va denumi Str.Felix Grivel, fost mare industriaş (fabrica de
bere) din Bacău, originar din Elveţia.
Autoriză pe
Dl. Primar de a elibera cuvenita autorizaţie de parcelare în condiţiunile
stabilite în această deciziune.”
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f 16 |
Păstrând
caracterul specific elveţienilor, cu corectitudinea de care alţi concetăţeni nu
dădeau dovadă, după cum am văzut în prima parte a documentarului, August Grivel
s-a conformat prevederilor legale şi s-a preocupat să execute „lucrările edilitare necesare ca: pavajul străzii şi a trotuarelor,
conducte de apă, lumina electrică, etc. în contul său”.
Problemele financiare cu care se confrunta precum şi conjuctura socio-politică
nefavorabilă familiei sale l-au obligat pe proprietatul terenului să caute căi
de negociere cu administraţia locală pentru realizarea infrastructurii din
zonă. Într-un final, prin petiţia nr.5001 depusă la Primăria Bacău la 16 mai
1934, proprietarul solicita:
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f 7 |
„Subsemnarul August Grivel, proprietar din
Bacău, având un teren în strada Precista nr.40, pe care l-am parcelat în 10
parcele, oferind gratuit Comunei terenul necesar deschiderii unei străzi.
Comuna a acceptat aceasta cu condiţia de a executa pe comptul meu lucrările
edilitare necesare, ori neavând deodată această sumă pentru facerea acestei
lucrări, vin a vă ruga să bine voiţi a-mi admite de a da Comunei la vânzarea
fiecărui lot câte 1.000 de lei, făcând Comuna aceste lucrări, în comptul ei”.
Probabil că această propunere a fost acceptată dacă luăm în considerare
existenţa pe cerere a avizelor favorabile notate de serviciile implicate. Nu se
ştie câte şi când au fost valorificate parcelele şi plătite ratele dar, aflăm
din documentele oficiale ale vremii despre câţiva proprietari care declarau
reşedinţele pe strada Felix Grivel. Aşa, spre exemplu, în decemvrie 1937 „D-1 Ervin-
Dsozdowski, supus austriac, de profesiune căpitan, (era) domiciliat în Bacău, str. Felix Grivel Nr. 2” [5] sau, în mai 1939, „…domnul Dumitru Jatăruc, (era) domiciliat în Bacău, str. Felix Grivel Nr. 4” [6].
În anii 1935-36, cornişa albiei Bistriţei constituită dintr- un mal de
circa 4 metri înălţime, marca hotarul dintre comuna urbană Bacău şi comuna
rurală Domniţa Maria, cartier Cremenea. Pe sub malul-cornişă, locuitorii
cartierului puteau merge pe strada Cremenea către zona centrală a oraşului,
ocolind proprietatea bisericii Precista şi alte câteva grădini vecine, prin
strada Lecca. Apariţia noii străzi Felix Grivel deschidea locuitorilor
cartierului perspectiva deschiderii unei „rute scurte”, avantajoase către
centrul oraşului.
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f13 |
În mod firesc, speranţa trebuia materializată şi Primăria a
primit la data de 22 februarie 1937 petiţia nr.1821 [7]f.13, prin care, un grup
de locuitori ai cartierului Cremenea solicitau: „Vă rugăm să bine voiţi a dispune să ni se deschidă comunicaţia în oraş
prin str. Felix Grivel, drumul care ne-ar fi mai în apropiere pentru a ne
alimenta în oraş şi pentru a ne putea tot odată trimite şi copii la şcoală,
deoarece am îndurat foarte mari neajunsuri până acum, prin curţile locuitorilor
din str. Precista ori, prin împrejur, prin str. Cremenea. Tot odată, vă rugăm
ca locuitorii mai jos notaţi să fim anecsaţi la Primăria Municipiului Bacău,
deoarece nu avem nicio legătură cu comuna Domniţa Maria”. Au semnat 12
cetăţeni.
Din nefericire, visul locuitorilor „din vale” nu a fost îndeplinit!
Rezoluţiile celor chemaţi să decidă au fost negative, cererea neîncadrându-se
în prevederile legale ale epocii. Arhitectul oraşului, renumitul arh. Sterian,
a motivat imposibilitatea deschiderii străzii (practic a fundăturii) F.Grivel
din cauza piedicii puse de existenţa pe traseu a proprietăţii particulare a
moştenitorului lui C. Ursu. Biroul de Contencios a făcut următorul referat: „Domnule Primar, Strada Grivel terminându-se
la proprietatea moştenitorului lui C. Ursu, situată pe teritoriul comunei
Domniţa Maria – deci o altă comună- Primăria Municipiului Bacău nu poare hotărâ
şi decide deschiderea unei străzi noi prin prelungirea străzii Grivel. În ceea
ce priveşte cererea petiţionarilor de a fi alipiţi la Municipiul Bacău, ea nu
ar putea fi admisă principial decât prin lege, fiind vorba în acelaşi timp şi
de modificarea teritoriului municipiului, aşa cum prevede art.3 al.3 din Legea
Administrativă.”
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f13v |
 |
| D.J.A.N.Bc fond Prim Bc d.128/1933, f13v |
La
data de 15 martie 1937, primarul decide: „La
dosar. Se va comunica unui singur petiţionar, referatul”.
Strada Felix Grivel a trecut în istorie.
Somnul plin de vise ale vecinilor din comuna Domniţa Maria a continuat până
în anul 1950 când, prin Legea Nr. 5 din 6 sept.1950, s-a realizat după modelul sovietic
raionarea administrativ-economică a teritoriului național. Legea prevedea
desființarea unităților teritorial-administrative tradiționale: județele,
plasele și comunele, țara fiind împărțită în regiuni și raioane. Astfel, au
fost desființate cele 58 de județe precum și cele 424 plăși și 6.276 de comune
rurale și urbane, fiind înlocuite cu 28 de regiuni, compuse din 177 de raioane,
148 de orașe și 4.052 de comune.
 |
| Planul actual al zonei. Cu bleu, str.Progresului, fostă Felix Grivel. |
Locuitorii comunei Domniţa Maria, înglobată în oraşul Bacău, îşi împlineau un vis frumos dar, pentru unii dintre ei, începea un coşmar. Strada Felix Grivel, abia prelungită până la intrarea în vechiul cimitir evreiesc, nu mai putea păstra numele unui "industriaş capitalist" şi a primit un nume care să le prelungească un alt vis: strada Progresului. În anii care au urmat, oraşul a suferit permanente sistematizări, puţine dintre vechile străzi rămânând, fie şi cu nume schimbat, pe vechile poziţii. În zona fostei străzi Grivel, fosta stradă Precista a fost deviată spre vest, sistematizată şi redenumită „9 Mai”. Pentru a face loc blocurilor din panouri prefabricate, au căzut victime primele case de pe strada Grivel (Progresului). Printre victime, şi casa familiei Grivel.
Singurul loc care mai purta amintirea familiei Felix Grivel a rămas... cimitirul. Nu pentru mult timp!
 |
| Intrarea pe str. Progresului. Blocul din dreapta amplasat pe locul Grivel. |
 |
| Fosta str.Grivel, până la "scări", porţiune din str. Progresului. |
 |
| Din locul acestor scări, locuitorii comunei Domniţa Maria priveau şi visau să devină băcăuani... |
 |
| Fațada conacului Grivel conform avizului de construcție din 1923. Sursa DJAN Bacău |
Mărturii ale locuitorilor.
Am avut şansa de a întâlni, prin intermediul internetului, o persoană distinsă care a trăit copilăria şi adolescenţa sa în casa familiei Grivel. Doamna Ioana Doicov-Miclescu, pariziană la această dată, a avut amabilitatea de a face câteva mărturii care confirmă istoria relatată a străzii. Reţin cu satisfacţie următorul pasaj al mărturiei dumneaei:
"Sunt copleşită de atâta precizie şi de sârguinţa întru căutarea actelor si plasarea în epoca respectivă. Eu n-am avut timp să mă ocup de studierea aprofundată a acestui "eveniment" dar aş dori numai să precizez ca loturile 7-8-9-10 şi CASA făceau parte din terenul cu curtea şi grădina conacului. Pe Lotul 6 până în buza dealului era casa unor evrei în vârstă. Nu-mi mai amintesc numele lor. Erau nişte oameni formidabili. Mi se pare că aveau un băiat. Când a murit bătrânul în 1958 sau '59 am asistat la funeralii. Eram copii. Pe partea cealaltă a străzii, lotul unu, dar numai partea paralelă cu strada nu şi cea din fund era cel pe care era construită casa Familiei COCIORVĂ. Lotul unu din fund cu lotul 2 era terenul unde era construită casa lui Tanti Anica sau Baba Anica cum îi spuneau toţi vecinii. Pe lotul trei si patru era terenul pe care era construită Casa PĂDEANU, cea care a rămas de altfel şi în ziua de astăzi. In casa Pădeanu locuiau trei familii. La intrarea de pe str. Progresului locuia o familie despre care, din păcate, nu-mi amintesc cum se numea. Mi se pare ca numele începea cu litera "V". El era ofiţer de aviaţie și ea profesoară de menaj la liceul de fete. Aveau un băiat pe care cred că îl chema Dan. Erau buni prieteni cu mama şi aveau un mare bun simţ. Doamna Pădeanu era văduvă şi locuia în partea cu vederea spre deal şi se intra la ea prin curte, iar în partea din fund locuia familia Ungureanu de la "Partid" (n.a. regionala PMR), care avea trei băieţi. Au fost mutaţi la Iaşi. Cu cel mai mic, Culiţă, am fost la grădiniţă şi la şcoala primară. Pe lotul 5 era o casă cu vederea spre Cremenea. Asta-i ce-mi amintesc."
Alte mărturii făcute pe pagina de facebook, la 27 febr.2016:
Nutresc speranţa că se vor adăuga în viitor şi alte mărturii.
__________________________________________________
NB, Pentru vizionarea în condiţii optime a imaginilor, faceţi dublu click pe ele.
 |
| Portretul Elenei Grivel, nora lui Felix |
"Sunt copleşită de atâta precizie şi de sârguinţa întru căutarea actelor si plasarea în epoca respectivă. Eu n-am avut timp să mă ocup de studierea aprofundată a acestui "eveniment" dar aş dori numai să precizez ca loturile 7-8-9-10 şi CASA făceau parte din terenul cu curtea şi grădina conacului. Pe Lotul 6 până în buza dealului era casa unor evrei în vârstă. Nu-mi mai amintesc numele lor. Erau nişte oameni formidabili. Mi se pare că aveau un băiat. Când a murit bătrânul în 1958 sau '59 am asistat la funeralii. Eram copii. Pe partea cealaltă a străzii, lotul unu, dar numai partea paralelă cu strada nu şi cea din fund era cel pe care era construită casa Familiei COCIORVĂ. Lotul unu din fund cu lotul 2 era terenul unde era construită casa lui Tanti Anica sau Baba Anica cum îi spuneau toţi vecinii. Pe lotul trei si patru era terenul pe care era construită Casa PĂDEANU, cea care a rămas de altfel şi în ziua de astăzi. In casa Pădeanu locuiau trei familii. La intrarea de pe str. Progresului locuia o familie despre care, din păcate, nu-mi amintesc cum se numea. Mi se pare ca numele începea cu litera "V". El era ofiţer de aviaţie și ea profesoară de menaj la liceul de fete. Aveau un băiat pe care cred că îl chema Dan. Erau buni prieteni cu mama şi aveau un mare bun simţ. Doamna Pădeanu era văduvă şi locuia în partea cu vederea spre deal şi se intra la ea prin curte, iar în partea din fund locuia familia Ungureanu de la "Partid" (n.a. regionala PMR), care avea trei băieţi. Au fost mutaţi la Iaşi. Cu cel mai mic, Culiţă, am fost la grădiniţă şi la şcoala primară. Pe lotul 5 era o casă cu vederea spre Cremenea. Asta-i ce-mi amintesc."
Alte mărturii făcute pe pagina de facebook, la 27 febr.2016:
“Strada
Felix Grivel sau actuala Progresului cu vestitul "derdeluş Grivel"
unde ne rupeam noi turul pantalonilor dându-ne pe gheaţă, este un loc de care
este legată istoria Bacăului. Familia Grivel venită la sfârşitul secolului XIX
din Elveţia a avut vestita fabrică de bere care i-a făcut vestiţi. Eu sunt
născută în Conacul familiei Grivel. Mama mea, Maria Gherca - Miclescu a
moştenit casa fiind înfiată de Tanti Leni (Helena) soţia lui August Grivel.
Tanti Leni este şi naşa mea de botez. Familia Miclescu a locuit în Conacul
Grivel care a fost naţionalizat între timp şi împărţit în camere de locuit
pentru diverşi chiriaşi ai Sfatului Popular până la demolarea lui pentru a se
construi blocul de pe Strada 9 Mai. Noi locuiam la N° 2 iar Familia Cociorvă la
N° 1. Şi unii şi altii făceam colţ cu strada 9 Mai. Trebuie să existe pe planurile
vechi ale Bacăului. Moaştele Familiei Grivel sunt în Cimitirul vechi al
Bacăului , alături de care odihnesc bunicii mei, Maria şi Ioan GHERCA.”
“Aveam câteva
poze de familie care ne-au rămas după sechestrul lucrurilor din casă de către
Securitate. Trebuie să le caut că sunt pe la surorile mele. Nu m-am gândit
niciodată că acest colţ al Bacăului va interesa pe cineva, mai ales că, totul a
fost ras de pa suprafaţa pământului cu ură şi dispreţ. Conacul era tare frumos şi
coquet. Se întindea pe lungimea străzii Progresului. Avea intrarea spre 9 Mai
cu trepte de marmură gri de o parte şi de alta nişte coloane joase pe care au
stat ani de-a rândul douş statui de lei, care peste noapte au dispărut după
ce a fost naţionalizat. Mama aşeza pe ele ghivece cu cactuşi care înfloreau
toatş vara. Se intra intr-o verandă mare cu fel de fel de vitralii care mai de
care mai colorate dar care, multe din ele, s-au spart şi au fost înlocuite cu geam
ordinar. Pe jos erau plăci de ceramică, ca un fagure, de culoare ocru. Pe toată
lungimea lui erau balcoane acoperite de trandafiri urcători care îi făceau
mandria. Toată lumea care cobora spre stadion îi admirau şi ne cereau să le dăm
câte un ciorchine de flori.”
______________________________________________________
Daniel-Gabriel Drutu a comentat: 12.07.2017
Felicitari domnule Ceuca. Continuati sa ne uimiti cu pasiunea, migala si sarguinta de care dati dovada. Va propun ca din materialele la care aveti acces sa realizati un "dictionar" al toponimelor Bacaului.
______________________________________________________
Daniel-Gabriel Drutu a comentat: 12.07.2017
Felicitari domnule Ceuca. Continuati sa ne uimiti cu pasiunea, migala si sarguinta de care dati dovada. Va propun ca din materialele la care aveti acces sa realizati un "dictionar" al toponimelor Bacaului.
__________________________________________________
NB, Pentru vizionarea în condiţii optime a imaginilor, faceţi dublu click pe ele.
Bibliografie:
[1] – Eugenia-Mărioara Mihalcea - “Bacăul de la rural la urban - străzile şi numerotarea caselor
în secolul al XlX-lea” în Acta Bacoviensia vol.IV - pag.63-67
[2] – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria oraşului Bacău, d.12/1928, f.27
[3] – Monitorul Oficial no. 132, Miercuri 19
Sept/1 Oct 1884
[4] – Monitorul Oficial no. 98, Mercuri, 4
(17) August 1910
[5] – Monitorul Oficial no. 300, Miercuri, 29
Decemvrie 1937
[6] – Monitorul Oficial no.120, Vineri, 26 Mai 1939
[6] – Monitorul Oficial no.120, Vineri, 26 Mai 1939
[7] – D.J.A.N.Bacău, fond Primăria oraşului Bacău, d.128/1933
N.B. Mulţumiri speciale Bibliotecii Digitale a Municipiului
Bucureşti pentru permisiunea de a accesa gratuit fişierele din portofoliu.
